Advertisements

Aventuri la ANAF

Am fost vineri și azi la ANAF în Oradea să fac niște chestii, anunța pe facebook psihologul Răzvan Coloja. Mă așteptam la vechile fețe acrite și voci răstite, haosul și cozile interminabile susținute de fumul birocrației. Am dat în schimb de sistemul Bolojan: absolut (dar ABSOLUT) toți angajații au fost extrem de politicoși cu ambele ocazii. Toată lumea zâmbea. Toată lumea saluta. Toată lumea amabilă.

M-am dus la un ghișeu random să întreb chestii care nu țineau de profilul acelui ghișeu și – surpriză – n-am fost expediat cu ”hai dom’le că nu e treaba mea”. Dimpotrivă – ”stați că vă ajut eu, cred că e în concediu colega care s-ar fi ocupat de astea”. Deci eram efectiv paralizat.

Vineri am stat pe-acolo o jumătate de oră, mereu atent și în expectativă să se răstească careva la mine sau să dau peste o ștampilatoare plictisită care nu mă bagă în seamă până nu termină de izbit încă 200 de pagini. Dar nu. De la portar și până la ăl de sus toată lumea s-a comportat cu mine de zici că eram turist străin într-un hotel de 5 stele. Jur.

Dați aici că vă ajut eu. Hop – n-am loc *râde* – vă puteți trage puțin? Mulțumesc.

Am cerut explicații și mi-au fost oferite cu amabilitatea cu care e tratat un prieten: ”Uitați – aici se calculează cutare chestie birocratică, dar e îndeajuns să o treceți dincolo. Acolo să nu uitați de CNP – așa – dincoace semnați că sunteți de acord cu. Vă fac o copie?” Clipeam perplex ca-n Zona Crepsculară.

I-am povestit soției și nu m-a crezut pe deplin așa că azi ne-am dus din nou să vedem cum e în instituțiile publice. De data asta ca să ridic acte. Fix același tratament de cinci stele. Ne uitam unul la altul increduli. N-am văzut nici măcar cel mai mic gest de țâfneală ori cel mai mic rictus că am fi deranjat bugetarul de la frecat menta.

N-a suspinat nimeni a ”nah hai să vedem ce-aveți acolo, dați aci”. Nu știu ce-a făcut ministerul cu ei, cu ce i-a speriat sau motivat, dar funcționează mai bine decât m-aș fi așteptat vreodată. Totul e ordonat, organizat, așa cum ar trebui să fie. Încă nu mi-am revenit.

Advertisements

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Advertisements